Ce trebuie să știți despre “Tendonul lui Ahile”

19 ianuarie, 2011

Pentru cei interesați să afle care au fost etapele prin care am trecut în urma rupturii tendonului lui Ahile, intrați pe pagina Etapele recuperării. Acolo veți găsi un cuprins al tuturor posturilor. Sau puteți să citiți articolele de aici, dar sunt în ordine invers-cronologică.

Acest blog este povestea rupturii, operației și recuperării tendonului meu ahilian stâng. Blogul reflectă doar experiența mea personală, așa ca nu îl luați ca pe un sfat medical. Pentru sfaturi medicale consultați-vă doctorul. Puteți să mă contactați pentru a vă recomanda medicul ortoped care m-a operat pe mine.

Prescurtări utilizate:

Pe parcursul recuperării mele m-am documentat din diverse surse în limba engleză de pe internet, majoritatea bloguri, care utilizează frecvent următoarele prescurtări (pentru cele mai des folosite expresii):

ATR – Achilles Tendon Rupture = Ruptură Tendon Ahilian

NWB – Non-Weight Bearing = nu suportă greutate (se referă la a nu pune piciorul accidentat în pământ pentru a susține greutatea corpului; pentru deplasare se utilizează două cârje)

PWB – Partial-Weight Bearing = suportă greutate parțial (se referă la susținerea parțială a greutății corpului pe piciorul accidentat, cu ajutorul cârjelor)

FWB – Full-Weight Bearing = suport normal pentru greutatea corpului pe piciorul accidentat (mers fără sprijin pe cârje, doar pe picioare)

ROM – Range Of Movement = raza de mișcare a labei piciorului; se compară evoluția mobilității labei piciorului accidentat în raport cu piciorul sănătos. De asemenea se referă și la exercițiile care se fac pentru îmbunătățirea mobilității.

Voi mai adăuga pe parcurs; dacă aveți vreo întrebare nu ezitați să mă contactați.


Săptămâna 10 – Cum evoluează vindecarea tendonului lui Ahile

17 ianuarie, 2011

De la ultima vizită la doctor (când am scos prima înălțătoare/talonetă) nu s-a mai întâmplat nimic spectaculos. După 6 zile am coborât la 60% din nivelul inițial, iar acum la 40%. Mai am de scos încă două nivele până ajung să merg doar cu gheata, adică laba piciorului să facă un unghi de 90 de grade cu tibia.

Ținând cont că până acum ar fi trebuit să se prindă destul de bine tendonul (și au scăzut riscurile de re-accidentare), am început să dorm noaptea fără gheată. Dimineața când mă trezesc și mă încalț simt că întind puțin tendonul, dar nu suficient cât să mă doară sau să apară vreun disconfort.

După cum probabil am mai spus, în etapa aceasta deja ce a fost mai greu a trecut. După ce am mai scos din înălțătoare merg din ce în ce mai bine. Cu bocancul încălțat pe piciorul sănătos reușesc să echilibrez înălțimea, deci mă deplasez mai repede.

Deja mai am doar două săptămâni și am impresia că trece tot mai greu timpul pănă ajung să scap de gheată.


Săptămâna 8 – 2 luni de la operație, scoaterea primei talonete

6 ianuarie, 2011

Astăzi s-au împlinit exact 8 săptămâni de la operație și cu ocazia aceasta am făcut o nouă vizită medicului ortoped. Consultația a durat doar câteva minute, în care m-a pus să îmi dau gheata jos și să mă întind pe pat ca să poată palpa tendonul. A spus că “e bine, se prinde” și că pot să încep să scot din talonete. Pe prima am scos-o chiar atunci. De obicei sunt câte 4 care se recomandă a fi scoase în 4 săptămâni; la mine au fost 5 pe care le scot în același interval. Mi-a spus că următoarea vizită va fi peste 4 săptămâni când nu mai am talonete de scos (laba piciorului ajunge să facă un unghi de 90 de grade cu tibia).

După ce citisem în ultima vreme zeci de bloguri ale altor persoane accidentate de ATR (ruptura tendon ahilian), am avut mai multe întrebări la adresa doctorului. Dacă să mai lucrez la ROM (range of movement – rază de mișcare), ce exerciții îmi recomandă dintre cele pe care le-am văzut pe net (recomandate de alți doctori), etc. La toate acestea a fost de acord cu mine, mi-a spus că mă descurc bine cu recuperarea și că pot să fac tot ce li se recomandă și altor pacienți care se află în același stadiu cu mine.

De altfel eu deja lucrasem destul de mult la ROM și acest lucru s-a simțit când am scos prima talonetă: nu m-a durut deloc tendonul, nu l-am simțit deloc întins. Să vedem când voi continua cu următoarele care este senzația când încep să “trag de tendon”.

Pot spune ca astăzi, în urma celei de-a treia vizite la doctor, am trecut la următoare etapă: perioada de recuperare, cu gheata Aircast de la 100% reducând spre 80% și cu tendonul ahilian pe drumul cel bun în procesul de vindecare.


Săptămânile 6-8 – spre “fără cârje”

1 ianuarie, 2011

La ultima vizită (când mi-a scos firele și mi-a pus gheata), doctorul mi-a spus că după ce trec 5 săptămâni de la operație pot să încep să pun greutate pe picior. Mai întâi cu sprijin pe cârje, crescând câte puțin utilizarea piciorului accidentat. După aproximativ o săptămână începusem să mă obișnuiesc la a merge fără ajutorul cârjelor, dar totuși este utilă (în prima parte) o cârjă de sprijin pentru piciorul sănătos (deoarece piciorul cu gheata este înălțat față de cel sănătos).

În tot acest timp am făcut foarte multe exerciții (ușoare) de mobilitate ROM. Efectul s-a văzut la sfârșitul celor 8 săptămâni, când am coborât cu ușurință de la gheata 100% (cu toate cele 5 talonete) la gheata 80%.

Am văzut că altor pacienți le-a fost recomandat de către medicul curant și un program de fizioterapie, dar eu încă nu am făcut nimic în această direcție. Probabil voi afla mai multe după ultima vizită când voi renunța la gheată 0% și voi trece la etapa “two shoes” (doi pantofi… medicii au simțul umorului foarte dezvoltat).

Pe internet circulă un program de exerciții care se recomandă pacienților pentru recăpătarea mobilității piciorului.


Zilele 20 până la 35

10 decembrie, 2010

Ziua 20 a marcat o etapă importantă. A fost ziua când am efectuat a doua vizită post-op la doctor, mi-a scos firele, mi-a dat ghipsul jos și mi-a pus gheata AIRCAST. Următoarele două-trei săptămâni au fost evident mult mai plăcute (fără ghips) decât primele 3 săptămâni.

După luarea în primire a ghetei lucrurile încep să se schimbe în bine: te deplasezi mult mai ușor (deși încă doar cu ajutorul cârjelor); când stai întins în pat (de asemenea cu piciorul ridicat deasupra nivelului trunchiului) găsești mult mai ușor poziții comode. Marele avantaj este că gheata este detașabilă și poți să o scoți pentru o baie în cadă. Totuși recomand mare ATENȚIE la operație înainte de a da cu apă pe cusăturile abia prinse. Eu am ferit cu multă grijă cusătura, pe care am curățat-o în continuare cu betadină (sau spirt medicinal) în loc de apă.

În toată această perioadă gheata se păstrează pe picior non-stop (cu excepția pauzelor de baie). Am citit despre cazuri de re-accidentări în urma neglijenței de a purta gheta în orice activitate desfășori. Chiar dacă piciorul este menajat prin deplasarea doar cu ajutorul cârjelor, o mică neatenție și o căzătură asociată cu sprijin pe piciorul accidentat (fără gheata AIRCAST pe el) duce automat la re-ruperea tendonului (în primele 6 săptămâni).


Ziua 20 (2.5 Săptămâni) – ghipsul pleacă, vine gheata “Robocop”

29 noiembrie, 2010

Cu o zi sau două înainte de 1 decembrie, am avut a doua vizită la medicul ortoped. După mai bine de două săptămâni de schimbat pansamentul o dată la două zile, de făcut injectii zilnic și de șchiopătat prin casă cu ajutorul cârjelor (95% din timp petrecut în pat, cu piciorul ridicat), am scăpat de ghipsul clasic care îmi limita orice mișcare. Doctorul mi-a scos mai întâi firele de la operație și mi-a pus un pansament nou. Apoi am “ansamblat” gheata în jurul gleznei piciorului stâng. Cu toate cele 5 talonete (înălțime maximă de ridicare a călcâiului) puse în talpă, am încălțat gheata AIRCAST:

Gheata AIRCAST

Am plecat de la cabinet deplasându-mă în continuare cu cârjele, fără să pot pune piciorul jos. Trecusem la etapa următoare: “boot, NWB” (gheată, fără sprijin pe picior).


Primele 20 de zile (cele 3 săptămâni de după operație)

28 noiembrie, 2010

Acum când scriu acest post, la două luni după operație, pot să spun că perioada cea mai grea pentru mine a fost cea cu ghipsul clasic.

După ce te întorci acasă de la spital, 99% din timp urmează să îl petreci culcat în pat, cu piciorul ridicat deasupra nivelului trunchiului. Ai voie să te dai jos doar pentru toaletă/duș iar deplasarea se face cu cârjele.

În cazul meu, doctorul a preferat să pună ghipsul până deasupra genunchiului (mult mai incomod pentru mine). Nu știu dacă este o consecință a modului în care mi-am rupt tendonul sau doar opțiunea doctorului. Pe internet am tot văzut imagini cu “ghipsul de după operație” și majoritatea avea ghipsul până sub genunchi.

Aceasta este și perioada în care ai cel mai mult nevoie de ajutorul celor din jur. Vreau să le mulțumesc încă o dată prietenei mele și familiei mele care m-au ajutat atât de mult și mi-au suportat toate “mofturile”. Mulțumesc!!


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.